CARDIOLOGIE INTERVENTIONALĂ
DESCRIERE
În secția de cardiologie intervențională efectuăm proceduri minim invazive pentru diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor inimii : coronarografie, arteriografie, angioplastie, endoprotezare de anevrism de aortă, dar și intervenții chirurgicale precum implant de stimulatoare, defibrilatoare cardiace și sisteme de resincronizare.
Echipa noastră formată de medici specialiști renumiți în țara, relocați de la Institutul de Boli CardioVasculare din Târgu-Mureș și Cluj-Napoca. Utilizând tehnica medicala extrem de performantă, oferă tuturor bolnavilor o îngrijire de calitate, la standarde europene, gandită în funcție de nevoile fiecărui pacient.
Tehnicile operatorii minim invazive au numeroase avantaje pentru pacienți : procedura este rapidă, cu disconfort minim, durata de spitalizare și cea de recuperare sunt scurte, activitatea curentă poate fi reluata rapid după tratament, intervenția se efectuează cu anestezie locală, iar durerea postoperatorie este redusă.
AFECTIUNI TRATATE
Anevrismele de Aorta
Anevrismul de aortă denumește creșterea anormală, segmentară a diametrului aortei. În marea majoritate este localizat la nivelul aortei abdominale sub locul de plecare a arterelor renale, dar poate afecta orice segment al aortei: aorta ascendentă toracică, aorta descendentă toracică, arcul aortic.
Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza, afectează în special bărbații peste vârsta de 55 ani. Uneori, anevrismul se poate forma ca urmare a unui traumatism. Anumiți oameni sunt predispuși la apariția anevrismelor de aortă încă de la vârste mai tinere.
Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismelor aortice sunt:
- Fumatul
- Vârsta
- Hipertensiunea arterială
- Dislipidemia
Simptomele pot lipsi sau pot fi datorate afectării structurilor din jurul anevrismului, în general prin compresie.
De cele mai multe ori este descoperit întâmplator, în urma unei investigații efectuate din alt motiv.
Investigații anevrisme de aorta :
- Ecografie cardiacă
- Computer tomografie/ angio CT/multi slice CT
- Aortografie
- Rezonanță magnetică nucleară
Complicatia cea mai grava este ruptura anevrismului. Este un eveniment dramatic: peste 50% din pacienți decedează înainte de a ajunge într-un spital, mortalitatea în primele 24 ore atingând 76%.
Cu cât dimensiunea anevrismului este mai mare, cu atât riscul de ruptură e mai mare. De aceea, e foarte importanta descoperirea lui în timp și urmărirea periodica astfel încât, înainte de a ajunge la dimensiunea critică, să poată fi rezolvat :
Interventional: endoprotezare aortică
Chirurgical: cura anevrismului
Angina Pectorala
Angina pectorală înseamnă prezentă durerii cu caracter de arsura, opresiune, constricție, localizată sau cu iradiere în zona precordială, gât, mandibulă, umeri, brațe, antebrațe, posterioare către omoplați, regiunea interscapulovertebrală.
În general, durerea are caractere specifice în ce privește durata (de la 5 minute pana la 15-20 minute), declasarea (efort, emoție, frig) și dispariția (încetare promptă la repaus, nitroglicerina). Poate fi însoțită de dispnee (senzație de lipsa de aer), palpitații (bătăi anormale).
Durerea nu este pulsatilă, cu caracter de junghi, înțepătură, nu e influențată de mișcările respiratorii, ale cutiei toracice sau membrelor superioare, nu se accentuează la palparea/presiunea regiunii dureroase, nu e ameliorată de ingestia de alimente (lichide sau solide).
Cauza anginei pectorale o reprezintă îngustarea semnificativă a uneia sau mai multor artere coronare.
În funcție de caracteristici, angina pectorală poate fi:
Angina pectorală de efort stabilă, caracterizată prin apariția durerii și/sau fenomenelor însoțitoare la același prag de efort, emoții, frig sau mese bogate. Poate oricând evolua către angina instabilă, infarct miocardic, moarte subită. Necesita investigații și tratament complex, de cele mai multe ori nefiind suficient cel medicamentos;
Angina pectorală instabilă, caracterizată prin prezența durerii și/sau a fenomenelor însoțitoare la eforturi progresiv mai mici (angina de efort agravata), în repaus (angina de repaus). Include și așa numită angină de novo, adică apariția durerii la un pacient fără istoric de boala cardiovasculara ischemica. Este o stare care necesită prezentarea de urgență la medicul cardiolog. Este semnul unei afecțiuni coronariene severe, care mai devreme sau mai târziu va duce la producerea infarctului miocardic, în lipsa tratamentului adecvat, medicamentos și interventional sau chirurgical.
Investigații
- Electrocardiograma
- Ecocardiografie
- Teste de stres: test de efort, scintigrafie miocardica, ecocardiografie de stres
- Angiografia coronariana (coronarografia)
Tratamentul anginei pectorale este unul complex, care presupune combinarea:
- Tratamentului medicamentos : antiagregante, betablocante/calciu blocante, nitrați, statină, +/- anticoagulant, și tratamentul factorilor de risc (in special tratamentul hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, afecțiunii renale)
- Tratamentului intervențional (angioplastia coronariana) si/sau
- Tratamentului chirurgical (bypass aorto-coronarian)
Decizia este influențată nu doar de leziunile coronariene, ci și de prezența afecțiunilor asociate: afectare valvulară, diabet zaharat, boli renale, neoplazice, digestive, etc.
Cardiomiopatiile
Cardiomiopatiile constituie un grup de afecțiuni cardiace cu etiologii diverse în care cauza inițială și predominantă este afectarea miocardului (mușchiul inimii). Ulterior, pot evolua către insuficienta cardiaca.
Pot fi:
- Primare – sau idiopatice, adică fără o cauza cunoscuta.
- Secundară altor afecțiuni:
- Afecțiuni metabolice: nutriționale, endocrine etc.
- Afecțiuni sistemice: boli de colagen, neoplazii etc.
- Afecțiuni neurologice, neuromusculare, musculare: distrofii, ataxii, miopatii etc.
- Afecțiuni toxice: medicamentoase, biologice
- Afecțiuni datorate agenților fizici: radiații
Cardiomiopatiile se împart în:
- Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă și nonobstructivă
- Cardiomiopatia restrictivă
- Cardiomiopatia dilatativă
Cardiomiopatia hipertrofica
Cardiomiopatia hipertrofică este o afecțiune miocardica de cauza necunoscuta (în cele mai multe cazuri genetică), ce se caracterizează prin creșterea în grosime (hipertrofia) a miocardului ventricular și dezorganizarea importantă a arhitecturii miocardului (mușchiul inimii).
Simptomele variază de la lipsa acestora, la oboseala la eforturi progesiv mai mici, prezența dispneei (lipsa de aer), prezența anginei pectorale, amețeli, sincopă (pierderea cunoștinței), palpitații, fatigabilitate.
Suspiciunea se ridică pe baza examenului fizic: prezența unui suflu sistolic, a examenului ECG (care e modificată la aprox 80-90% din cazuri). Diagnosticul se pune prin ecografia cardiacă. Se determină gradul îngroșării miocardului ventricular, precum și gradul obstrucției în calea de golire a ventriculului stâng (elemente foarte importante pentru decizia terapeutică).
La pacienții diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică, este absolut necesară examinarea membrilor familiei (părinți/copii/frați), afecțiunea fiind transmisă preponderent genetic.
Evoluția bolii este variabila si imprevizibilă, mortalitatea fiind de aproximativ 3-4% pe an. In general, moartea este subita, datorata tulburărilor de ritm (fibrilația ventriculara).
Factorii care predispun la moarte subită sunt:
- Stop cardiac in antecedente
- Tahicardia ventriculară nesusținută/susținută dovedita ECG, Holter ECG etc.
- Istoric familial de moarte subită
- Sincopa (pierderea cunoștiintei) neexplicata
- Grosimea peretelui ventricular peste 30 mm (determinată ecocardiografic)
- Scăderea anormală a tensiunii arteriale la efort
- Factorii posibili care predispun la moarte subită sunt:
- Fibrilația atrială
- Ischemia miocardică
- Gradul obstrucției în calea de golire a ventriculului stâng – măsurat ecocardiografic sau la cateterismul cardiac
- Efortul excesiv (competițional)
Tratamentul este:
- Medicamentos : betablocante, antiaritmice
- Intervențional : embolizarea percutană cu alcool a arterei septale
- Chirurgical : miomectomie septală, înlocuirea valvei mitrale
Toți pacienții peste 40 ani diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică, cu episoade de durere retrosternală sau cu factori de risc pentru boală cardiacă ischemică necesită efectuarea coronarografiei.
Cardiomiopatia dilatativa
Este o afecțiune caracterizată prin creșterea în dimensiuni a ventricului stâng sau/și drept. Poate fi datorată progresiei altor boli cardiace: cardiopatie ischemica cu sau fără infarct miocardic, afectării valvulare, cardiopatiilor congenitale, hipertensiunii arteriale, altor boli noncardiace: neurologice, inflamatorii (boli de colagen, autoimune etc), infecțioase (virale, bacteriene, fungice, parazitare etc), metabolice (diabet zaharat, endocrine, deficiențe nutriționale), toxice (consum de alcool, medicamente, droguri etc), sau poate fi idiopatică (fără o cauza cunoscută).
Semnele și simptomele pot fi de la lipsa acestora, la fenomene de insuficiență cardiacă datorate afectării funcției porțiunii stângi a inimii: ventriculul și atriul stâng (oboseala la eforturi progresiv mai mici si în repaus, dispnee – lipsa de aer inițial la efort ulterior, pe măsura ce boala avansează, la eforturile cotidiene de întreținere sau în repaus, pana la edem pulmonar acut) și ulterior datorate afectării porțiunii drepte a inimii: ventriculul și atriul drept (acumulare de lichid la nivelul membrelor inferioare, plămânilor, inimii, abdomenului, creșterea în dimensiuni a ficatului).
Pe măsura ce boala progresează, pot apărea complicații, și anume:
- Embolii sistemice/pulmonare: formarea de cheaguri de sânge, care ajung în circulația sângelui și produce obstrucția (infundarea) arterelor cerebrale (cu constituirea accidentelor vasculare cerebrale), ale membrelor inferioare/superioare (ischemie acuta membre inferioare/superioare), sau în alte teritorii vasculare;
- Aritmii: în special fibrilația atrială, extrasistole supraventriculare și ventriculare, tahicardie ventriculară, fibrilația ventriculară;
- Moartea subită.
Investigatii
- ECG
- Ecografie cardiacă
- Coronarografie
- Holter ECG
Tratamentul este în funcție de stadiul bolii și presupune combinarea celui:
- Medicamentos: betablocante, diuretice, inhibitorii enzime de conversie, digitala, antiagregant, statine, nitrați, anticoagulant (în funcție de cauza, prezenta complicațiilor și a bolilor asociate);
- Implantul de defibrilator cardiac: pentru prevenirea morții subite;
- Dispozitive de asistare ventriculară;
- Transplantul cardiac.
Cardiopatia Ischemica
Cardiopatia ischemică (boala cardiacă ischemică, boală coronariană) este o afecțiune provocată de reducerea fluxului sanguin la miocard (mușchiul inimii), de dezechilibrul între aportul de oxigen si necesități, în majoritate datorată afectării aterosclerotice a arterelor coronare (vasele care irigă miocardul).
Ateroscleroza înseamnă îngroșarea difuză sau localizată a peretelui arterial prin depunerea în principal de colesterol și calciu, care determină reducerea variabilă a diametrului vasului afectat până la blocarea completă, temporară sau definitivă a fluxului sanguin.
Factorii de risc pentru producerea aterosclerozei și implicit a cardiopatiei ischemice sunt:
Nemodificabili:
- Vârsta
- Sexul masculin
- Istoricul familial de boală cardiovasculară aterosclerotică
Modificabili:
- Hipertensiunea arterială
- Dislipidemia (creșterea colesterolului)
- Diabetul zaharat sau scăderea toleranței la glucoză
- Fumat
- Obezitate
- Sedentarism
Formele sub care se manifestă cardiopatia ischemica sunt:
- Angina pectorală de efort stabilă
- Angina pectorală instabilă
- Angina microvasculară
- Infarctul miocardic
- Cardiopatia ischemica nedureroasă
- Insuficienta cardiaca de cauză ischemică
- Tulburările de ritm/conducere de cauză ischemică
- Moartea subită
Cardiopatia Ischemica Nedureroasa
Cardiopatia ischemică nedureroasă este forma de boală aterosclerotică coronariană în care lipsește durerea. Decelarea afecțiunii se face pe baza anamnezei, examenului clinic și a investigațiilor suplimentare: EKG, ecocardiografie, test de efort, holter EKG, etc.
Se poate manifesta sub forma:
- Insuficienței cardiace de cauză ischemica. In general, apare în cadrul unei afectări coronariene multiple, cu sau fără infarct miocardic în antecedente, uneori în contextul unor boli asociate (hipertensiune arterială, diabet zaharat, boala renală);
- Tulburări de ritm/conducere: manifestare des întâlnită în ischemia miocardica, ce produce o instabilitate electrică și determina apariția tulburărilor de conducere (a blocurilor cu severitate variabila pana la bloc complet ce impune cardiostimularea) și/sau a tulburărilor de ritm/aritmiilor cardiace (aritmii atriale: extrasistole, fibrilații atriale, sau ventriculare: extrasistole ventriculare, tahicardia ventriculara, fibrilația ventriculara) ce pot necesita implantarea de defibrilator cardiac;
- Moartea subită de cauză ischemica.
Infarctul Miocardic Acut
Infarctul miocardic acut reprezintă obstrucția totală a unei artere coronare prin formarea unui tromb (cheag de sânge), în cele mai multe cazuri la nivelul unei plăci ateromatoase (depunere de grăsime și calciu în peretele vascular). Inchiderea totala a vasului duce la lipsa de sânge și oxigen în teritoriul irigat de vasul respectiv, și acumularea de produse toxice, care au ca și consecință apariția unei dureri toracice anterioare intense (presiune, arsură, greutate), cu sau fără iradiere în alte teritorii (gât, brațe, umeri, omoplați, epigastru), prelungită peste 30 de minute, care nu cedează la nitroglicerina sublinguală. Durerea poate fi însoțită și de alte semne/simptome: greață, vărsături, senzație de sufocare, transpirație, agitație, palpitații, etc.
De cele mai multe ori se produc modificări pe electrocardiograma de repaus, afectarea funcției în anumite teritorii decelabilă ecocardiografic și modificarea probelor de laborator (creșterea în sânge a valorilor unor markeri ce semnifică distrugerea/moartea celulelor miocardice).
Este o urgență majoră, singurul tratament eficient fiind restabilirea cat mai rapidă a circulației sanguine în teritoriul afectat, adică deschiderea vasului închis prin tromb cat mai repede de la debut (în primele ore). Zona afectată din miocard este cu atât mai limitată, cu cât deschiderea vasului se face mai rapid.
Aproximativ o treime din pacienți dezvoltă infarct miocardic fără durere (în special pacienții diabetici). În aceste cazuri pot fi prezente doar celelalte semne însoțitoare, pe care pacientul le poate trece cu vederea sau interpreta în contextul altor afecțiuni. De cele mai multe ori, prezența infarctului miocardic este decelată ulterior momentului acut, în urma efectuării investigațiilor cardiologice (EKG, ecocardiografie).
Stabilirea diagnosticului de infarct miocardic, chiar în lipsa simptomelor, necesită investigații suplimentare, și anume evaluarea arterelor coronare prin coronarografie, și tratament în funcție de rezultatul acestora, evoluția afecțiunii și riscul de dezvoltare a complicațiilor fiind aceleași la pacienții cu sau fără simptome.
Complicațiile infarctului miocardic netratat corespunzător la cei care au supraviețuit momentului acut sunt:
- Deces
- Afectarea valvei mitrale, ruptura unui perete al inimii
- Tulburări de ritm/conducere severe
- Apariția în timp a insuficientei cardiace prin creșterea în dimensiuni a cavitaților inimii
- Angina postinfarct: apariția sau reapariția durerii la efort sau/și repaus care afectează sever calitatea vieții
- Accident vascular cerebral sau în alte teritorii vasculare
Evoluția este în funcție de mărimea infarctului, dacă este unic sau se suprapune unui alt infarct, de starea arterelor coronare, de posibilitatea rezolvării intervenționale/chirurgicale a leziunilor, de bolile asociate, de controlul factorilor de risc.
InsuficienȚa VenoasĂ CronicĂ – Varicele
Ce este insuficiență venoasă cronică?
Insuficiență venoasă cronică este o afecțiune foarte frecventă în zilele noastre având diverse manifestări.
Care sunt simptomele asociate cu varicele?
Primele manifestări ale bolii varicoase sunt edemele care apar mai ales în a doua parte a zilei: picioarele umflate, senzația de picioare grele. Acestea pot fi expresia unui stadiu incipient de insuficiență venoasă.
În timp pot apare varicele, niște dilatații ale venelor superficiale, care deranjează în primul rând din punct de vedere estetic. Când sunt foarte mari, dilatațiile pot prezenta un risc de sanatate. Acestea pornesc de la riscuri minore cum ar fi apariția unei închegare a sângelui în vasele superficiale până la o tromboflebita profunda care înseamnă un cheag de sânge care se formează în venele mai profunde și care poate migra la plămâni provocând un tromboembolism pulmonar, care poate fi chiar și fatal. Este o afecțiune foarte severă.
Tulburarile de Ritm / Conducere
Reprezintă un grup de tulburări care implică sistemul de generare și transmitere a impulsurilor electrice necesare activității inimii. Fenomenele electrice preced și declanșează secvența fenomenelor mecanice care au ca rezultat activitatea de pompa a inimii (contracția inimii). Transmiterea impulsurilor electrice se face prin intermediul celulelor specializate de la nivelul atriilor și ventriculelor.
Celulele specializate de la nivelul atriului poarta denumirea de nod sinusal sau nod sino-atrial. Aici, are loc generarea primului impuls electric ce determină inima să bată în mod ordonat. Impulsul electric se transmite de-a lungul peretelui atrial la nodul atrio-ventricular (un alt grup de celule specializate situat la joncțiunea dintre atrii și ventriculi), unde are loc o întârziere mica (ce permite umplerea ventriculilor cu sânge din atrii) și ulterior se propagă printr-o rețea specializată la nivelul ambilor ventriculi prin cele două ramuri principale (dreapta și stânga).
Activitatea cardiaca normala consta in succedarea regulata a ciclurilor cardiace (relaxare/contracție) cu o frecvență în repaus, în stare de veghe, ce variază la adulți între 60 si 100 bătăi pe minut. Frecventa cardiaca e influențată de numeroși factori (activitate, stres, emoții, medicație, afecțiuni acute sau cronice). Orice tulburare în secvența ciclurilor că frecvența sau regularitate, prin apariția de stimuli electrici din alte zone decât cele obișnuite sau/și încetinirea, oprirea sau sincronizarea conducerii la orice nivel, constituie o tulburare de ritm/conducere.
Se traduce clinic prin apariția de palpitații, opriri, bătăi scăpate, amețeli, sincopa (pierderea cunoștinței), în funcție de tipul și durata aritmiei.
Metode de diagnostic
- ECG
- Test de effort
- Holter ECG 24/48 ore
- Studiu electrofiziologic
Tratament
- Medicamentos: antiaritmice
- Dispozitive antiaritmice implantabile ce au ca scop prevenirea, diagnosticul și tratamentul tulburărilor de ritm/conducere: Stimulatoare cardiace, inclusiv terapia de resincronizare, Defibrilatoare cardiace
- Proceduri intervenționale: tratamentul ablativ (întreruperea mecanismului de întreținere a aritmiei)
- Proceduri chirurgicale.
Valvulopatiile
Valvele cardiace sunt “supape” care permit trecerea într-un singur sens a sângelui din atrii în ventriculi (valva mitrală între atriul stâng și ventriculul stâng, valva tricuspida între atriul drept și ventriculul drept) și din ventriculi în arterele principale care pornesc de la inima (valva aortică între ventriculul stâng și aortă, valva pulmonară între ventriculul drept și artera pulmonară).
Stenoza semnifică îngustarea anormală a orificiului unei valve care face ca sângele să curgă cu dificultate prin aceasta valvă . În cazul valvelor atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) stenoza valvulară determină acumularea sângelui în amonte de valva (la plămân în cazul valvei mitrale și în corp în cazul valvei tricuspide) și umplerea insuficientă a ventriculilor cu sânge care astfel nu vor putea pompa eficient sânge.
Insuficiența (regurgitarea) semnifica încheierea incompletă sau lipsa închiderii corecte a unei valve. Astfel, în cazul insuficienței valvelor atrioventriculare (mitrala si tricuspida) o parte din volumul de sânge care trebuie pompat de ventriculi la fiecare bătaie va trece înapoi către atrii, făcând ca funcția de pompa a inimii sa fie mult mai puțin eficientă, epuizând cordul.
Insuficiența valvelor aortica sau pulmonara face ca o buna parte din sângele pompat de ventriculi cu fiecare bătaie să reflueze prin valva insuficientă înapoi în ventricul. Astfel, o cantitate insuficientă de sânge va ajunge la corp (în cazul insuficienței aortice) sau la plămân (în cazul insuficientei pulmonare).
Atât stenoza, cat și insuficienta determină în timp creșterea în dimensiuni a unor camere ale inimii, uneori fiind implicate toate cavitățile, ceea ce poate duce la afectarea consecutivă a funcției și a altor valve și apariția simptomelor și a fenomenelor de insuficiența cardiacă și a hipertensiunii pulmonare (creșterea presiunii în arterele ce duc sânge la plămâni).
Este de reținut că din momentul apariției simptomelor legate de disfuncția/disfuncțiile valvulare, funcția cordului se alterează progresiv într-un ritm relativ rapid. Este foarte important ca pacientul sa beneficieze de procedura de chirurgie valvulara înainte de apariția unei disfuncții cardiace importante, care poate fi ireversibilă.
Investigațiile esențiale sunt ecocardiografia și coronarografia (obligatorie la toți pacienții peste 40 ani sau cu factori de risc cardiovasculari).
În condițiile afectării valvulare severe sau apariției simptomelor se impune tratamentul chirurgical de protezare/plastie valvulară.
PROCEDURI MEDICALE
Arteriografie periferica
Arteriografia periferică este un examen radiologic utilizat în diagnosticarea arteriopatiei periferice, boala care presupune îngustarea (stenozarea) sau astuparea arterelor din teritoriul periferic, adică artera carotida, renală, arterele viscerale (mezenterică sau celiacă) si în special arterele membrelor inferioare (iliacă, artera femuro-poplitee sau arterele gambei). Aceasta investigație se efectuează sub anestezie locală, cu riscuri extrem de mici, fiind o procedură minim invazivă. Locul de introducere a sondei de cateterism este fie baza membrului inferior, fie pe brat – în dreptul cotului – sau, mai rar, la nivelul antebrațului. Se înaintează, sub control imagistic, cu cateterul prin vasele de sânge, cu ajutorul angiografului, în arterele vizate pentru investigație, se injectează substanța de contrast și se înregistrează imaginile pentru a vedea exact cum circulă sângele și a depista eventuale ocluzii sau stenoze. Efectele secundare ce pot apărea în timpul examenului sunt fie de natură alergică (la iodul conținut în substanță de contrast, caz în care, cu cateva zile înainte, se va administra pacientului un tratament antialergic), fie de natură traumatică, constând într-un risc redus de hemoragie locală. De aceea, înaintea acestei proceduri trebuie identificate eventuale deficiențe de coagulare sau alergii. După retragerea cateterului, zona de introducere va fi puternic comprimată și ținută sub observație timp de cel puțin 24 de ore.
Coronarografia
Embolizari de artere septale (Ablatia septala cu alcool)
Cardiomiopatia hipertrofică este o afecțiune mai puțin comună, care se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stângă, adică îngroșarea peretelui miocardului (mușchiul inimii) corespunzător ventriculului stâng. În majoritatea cazurilor este vorba despre înroșirea septului interventricular (peretele care separă cei doi ventriculi). Majoritatea persoanelor care suferă de aceasta afecțiune au o durată de viață normală și o calitate bună a vieții. Multe cazuri de cardiomiopatie hipertrofică sunt descoperite din întâmplare, în timpul unui control de rutină. Alte persoane se prezintă la medic cu probleme respiratorii, palpitații, amețeli, sincopă, presiune sau durere în piept. Printre cauzele apariției acestei boli se numără hipertensiunea arterială netratată și stenoză aortică, însă în general este o afecțiune din cauze necunoscute. De asemenea, în jur de 50% dintre cazuri se datorează unei predispoziții genetice. Metodele de tratament sunt diverse, de la tratament medicamentos, pana la intervenție chirurgicala însă, pentru o parte dintre pacienți, indicația este ablație septală cu alcool (sau embolizare de artere septale). Aceasta intervenție este o alternativă la procedura chirurgicala (miomectomie), se efectuează sub anestezie locală, iar durata spitalizarii este de doar câteva zile. Pe înțelesul tuturor, procedura presupune injectarea unei cantități mici de alcool într-o ramura din artera coronară stângă, care iriga segmentul miocardic hipertrofiat. Se produce astfel un infarct controlat care duce la subțierea mușchiului îngroșat și implicit la reducerea obstrucției. De obicei, aproximativ 80% dintre pacienții resimt o îmbunătățire semnificativă a calității vieții, în timp ce 10% dintre pacienți au nevoie de un implant de pacemaker, ulterior efectuării ablației septale cu alcool.
ROTABLATIE (ATERECTOMIE ROTATIONALA)
Procedura de rotablație, cunoscuta și ca procedură de aterectomie rotatională, consta in introducerea percutană a unei freze cu cap diamantat (microcristale de diamant) miniaturizată. Prin rotația acesteia, placa de aterom este descompusă în microparticule foarte mici cu diametrul sub 10 microni, particule care se spăla în microcirculația coronariana. Astfel artera coronară este pregătită pentru implantarea optimă a unui stent coronarian.
Endoprotezare aortica, toracica, abdominala
Tratamentul endovascular (endoprotezarea aortica) al anevrismelor de aortă descendentă toracică și abdominală este o alternativă minim invazivă comparativ cu varianta chirurgicală de tratament. Procedura se efectuează prin colaborarea dintre cardiologul intervenționist și chirurgul cardiovascular; aceasta se practică sub anestezie generală sau regională. Proteza endovasculara (endograft, graft endovascular) este un tub de țesături înroșită cu arcuri metalice la exterior, ce are diametrul aortei normale. Printr-o mică incizie la nivelul rădăcinii coapsei, endograftul pliat este avansat sub control radioscopic cu ajutorul unui ghid prin artera femurală în interiorul aortei dilatate și apoi, cu ajutorul unor dispozitive speciale, proteza este destinsă și fixată, acoperind anevrismul în întregime. Astfel, sângele va circula în interiorul endograft ului, reducând presiunea de la nivelul pereților aortici, determinând în timp reducerea dimensiunilor anevrismului și scăderea riscului de ruptură aortică. Datorită anatomiei aortei și caracteristicilor endograftului, nu toate anevrismele de aortă sunt pretabile la un astfel de tratament. Prin terapia endovasculara a anevrismelor de aortă, incidența complicațiilor majore perioperatorii este diminuată, iar durata de spitalizare și perioada de recuperare sunt mai scurte.
Implant de stenturi (coronariene, carotidiene, a. renale, a. iliace)
Angioplastia coronariană percutană (PTCA = Percutaneous Coronary Angioplasty) cu balon este o procedură medicala terapeutica, minim invazivă, prin care se restabilește fluxul sangvin normal la nivelul mușchiului inimii printr-o artera coronară îngustată sau blocată. În cadrul acestei proceduri printr-o puncție, de obicei, la nivelul arterei femurale – se introduce un tub subțire, flexibil (cateter) care are la un capăt un balon. Balonul este înaintat până la locul îngustării vasului, unde este umflat pentru a mari diametrul arterei. Dilatarea simpla a stenozei implică doar umflarea și dezumflarea balonului, dar aceasta procedură trebuie repetată des. Angioplastia coronariană percutană cu stent metalic neacoperit O variantă mai buna de menținere a fluxului sangvin stabili o constituie plasarea unui stent pe porțiunea de vas stenozată. La introducere, sistemul balon+stent este pliat și in aceasta stare are un diametru <1mm. Stentul reprezintă un tub dantelat din metal care se pliază (desface) prin umflarea balonului pe care este montat și care rămâne in vas după extragerea balonului. Stentul este ales astfel încât sa traverseze arterele și leziunea pe care trebuie sa o trateze, sa păstreze forma inițială a vasului, precum și a diametrului optim al acestuia pentru o perioada cat mai mare de timp. În funcție de diametrul vasului, de lungimea leziunii și de alți factori de risc cum ar fi diabetul, în cazul a 20-30% dintre pacienți, în timp, în stent vor apar noi îngustări (restenoza intrastent). Angioplastia coronariana percutană cu stent cu eliberare de substanțe medicamentoase Împiedica și previne restenoză în stent: procedura este aceeași ca la angioplastia percutană cu stent metalic acoperit, numai ca în acest caz stentul este acoperit cu un material special impregnat cu o substanța farmacologica care intervine la nivel celular și împiedica fenomenul de hiperplazie a neointimei (cresterea stratului interior care căptușește vasul). Această substanță inhibă fenomenul de hiperplazie a neointimei si permite ca stentul sa fie înglobat în peretele vasului (de vindecare a leziunii), fără sa mai dea naștere, decât în cazuri rare, la apariția restenozei in stent. Acest tip de stent special se numește ”Drug Eluting Stent” (Stent cu eliberare de substanță farmacologică). Angioplastia coronariana percutană cu stent bioresorbabil ABSORB reprezintă un mare pas înainte in cardiologia intervențională și în mod special în tratamentul bolii coronariene. Stentul bioresorbabil ABSORB este conceput sa deschidă arterele blocate ale inimii, la fel de sigur ca un stent metalic tradițional, urmând a se dizolvă natural. Acest stent de ultima generație este făcut din polylactide, material ce se dizolvă natural în interiorul arterei lasând în urma un vas ce își recapătă funcțiile naturale de mobilitate și pulsatilitate și reducând angina pectorala, realizări care, în cazul stenturilor metalice permanente nu sunt posibile. Revenirea arterei la funcțiile ei naturale îmbunătățești rezultatele pe termen lung ale pacientului. ABSORB este prima platforma bioresorbabilă cu substanță farmacologic activa (citostatic) din lume utilizată în tratarea afecțiunilor coronariene, fiind folosită de medicii din întreaga lume.
ECHIPA MEDICALA
DR. COSTICA BABA
specializare
Medic Primar Cardiolog
Medic Primar Interne
competente
Cardiologie interventionala
Coronarografie
Arteriografie carotidiana si periferica
Cateterism cardiac
+40 724 445500
cardiologie@clinicco.ro
Program consultatii in ambulatoriu
Marti 16.00 – 17.30
Joi 15.30 – 17.30
Vineri 14.30 – 17.00
DR. MIHAI URSU
specializare
Medic Primar Cardiologie
Medic Primar Radiologie si Imagistica Medicala
Competente
Cardiologie interventionala
Radiologie interventionala
+40 724 445500
cardiologie@clinicco.ro
Program consultatii in ambulatoriu
Luni 16.00 – 18.00
Miercuri 16.00 – 18.00
Vineri 09.30 – 11.00
TESTIMONIALE
DESPRE NOI
Spitalul Clinicco și-a deschis porţile în anul 2009, fiind în prezent recunoscut în întreaga ţară pentru centrul de cardiologie intervenţională, chirurgie cardiovasculară, electrofiziologie și dispozitive implantabile, cât și pentru clinica de ortopedie și centrul de recuperare medicală și sportivă. La Clinicco pacienţii beneficiază de servicii medicale și condiţii de spitalizare la standarde europene. În cei 12 ani de activitate, echipa medicală a spitalului, formată din medici de renume în întreaga ţară, a fost permanent orientată către utilizarea celor mai noi tehnici medicale.
ANI DE EXCELENTA IN CARDIOLOGIE
DE INIMI INGRIJITE
